?

Sufletul mi-e ca o ciocolata amaruie din cauza ta, cand e dulce,cand amar…De ce suntem atat de diferiti?Nu mai avem nimic in comun si mi-e frica…mi-e teama ca drumul nostru se va sfarsi si ca ne vom privi ca doi straini…doi straini care candva imparteau atat de multe.Se spune ca iubirea invinge orice si chiar as vrea sa fie asa si tot ce am nutrit sa se reaprinda cu aceeasi flacara mare si calda care sa ne topeasca sufletul;sa ma iei de mana si sa iti simt inima ,sa iti aud gandurile si totul sa inceapa din nou, ca acum ceva ani..

pentru tine

Simt ca tot ce a fost odata nu mai e, ca tot ce impartaseam candva nu mai exista, ca ce imi doresc eu nu se intalneste cu ce vrei tu si ca drumurile noastre parca sunt paralele.Mi-e dor de anumite vorbe, gesturi, glume nevinovate si chiar si certuri.Nu inteleg de ce timpul ne schimba, ba ne apropie, ba ne indeparteaza..stau sima intreb cum vom fi peste un an 2, 10, straini sau una si aceeasi persoana.Ma  gandesc daca doua persoane cu pareri si gusturi diferite pot sa imparta acelasi suflet si aceeasi soarta si daca vorba cu extremele care se atrag e chiar adevarata..sau daca tocmai aceste lucruri ne vor desparti..

tot ce stiu e ca..mi-e dor de noi la inceput cu tot ce implica el..

../

Stiu ca nu am obiceiul de a scrie constant, dar chiar nu imi place sa scriu doar de dragul de a scrie, ci doar atunci cand observ ceva sau am starea necesara sa scriu.

Zilele astea m-am confruntat cu diverse situatii din care, indirect, am avut de invatat cate ceva:

1.Sa nu aveti incredere niciodata in persoane care nu va sunt intr-adevar apropiate si pe care le cunoasteti cat de cat bine, pentru a le imprumuta o suma de bani, mica sau mare..nu conteaza.Cineva mi-a spus „daca vrei sa te certi cu cineva, da-i bani”, ok, o sa apara si persoane care o sa ma contrazica, nu zic nu, sunt si persoane cu bun simt si de cuvant, dar in opinia mea, daca iti asumi acest risc astazi, in majoritatea cazurilor o sa ajungi sa nu mai vezi acei bani pe o perioada indelungata, sau, poate niciodata.

2.Majoritatea oamenilor tind sa judece un altul dupa ambalaj, dupa ceea ce detine si nu dupa felul lui de a fi si de a se comporta.Se stie dintotdeauna ca nu suntem perfecti si nu vom fi vreodata, deci fiecare persoana are o serie de trasaturi mai putin bune, ori lipsuri, sa le spunem, dar asta nu inseamna ca trebuie sa il etichetam si sa nu ii dam sansa de a se ne arata cum este cu adevarat si de a fi apreciat.De cele mai multe ori, aparentele inseala.

3.Am mai observat ca fiecare om, indiferent de cum a fost crescut, are nevoie mai devreme sau mai tarziu de gesturi de afectiune.Nu am fost niciodata genul de copil dadacit si imbratisat de parinti, dar recunosc ca am dus in unele momente dorul acestor gesturi.Nu spun ca parintii mei nu ma iubesc, dar niciodata nu si-au exteriorizat sentimentele foarte mult, si da, poate mi-ar fi placut si poate chiar nu mi-as fi luat-o in cap, cum considera unii ca se intampla.Uneori stau si ma gandesc cum ar fi fost sa fiu si eu genul ala de copil coplesit de atentie si imbratisari si laude, daca as mai fi cum sunt acum, sau daca as fi razgaiata,, dar tind sa cred ca as fi tot cum sunt acum.Se zice ca ce e mult strica si poate chiar asa e, poate daca as fi fost laudata din toate partile nu as mai fi avut aceeasi dorinta de a lupta pentru ce vreau sau poate dimpotriva, as fi avut mai multa incredere in mine si asta fiind tot cu dus-intors, ori m-ar fi impins mai mult de la spate, ori m-as fi simtit prea stapana pe mine si nu as mai fi avut acelasi randament…totul e relativ.

 

Daca..?

tumblr_mb8c26PEbP1rd98jio1_500…tot uitandu-ma la imagini pe net intr-o zi destul de uricioasa, am gasit aceasta poza si chiar mi-a atras atentia.Desi pare o simpla intrebare, cred eu ca ascunde o multime de raspunsuri si face referire la un adevar care nu prea isi mai gaseste valoarea in ziua de azi.In opinia mea, intrebarea asta s-ar traduce cam asa : nu ambalajul conteaza cel mai mult , ci continutul.La fel si la oameni, aspectul fizic conteaza, dar cu vremea el se degradeaza si pana la urma ramai tot cu sufletul, cu partea spirituala care de cele mai multe ori este lasata intr-un plan secund.

…eu, spre mandria mea , pot sa zic,, niciodata nu am pus frumusetea in frunte ci am apreciat alte lucruri la un om si chiar nu am avut parte de dezamagiri, asa ca, la sfarsit  as indrazni sa va dau un mic sfat : atunci cand va alegeti persoanele apropiate, puneti in balanta ceea ce le reprezinta mereu, caci frumusetea e doar o chestie trecatoare, pe cand partea interioara e neschimbata de la inceput si pana la sfarsit,

Puternic sau..nu

Admir foarte mult persoanele puternice in adevaratul sens al cuvantului, cele pline de optimism, pe care nu le doboara aproape nimic, si spun aproape nimic pentru ca fiecare dintre noi are slabiciunea lui.Dintotdeauna am vrut sa fiu o fire asa puternica, sa nu-mi dea lacrimile la orice chestie la care ma simt vulnerabila, sau cel putin sa stiu sa nu o arat [..]dar vezi tu…nu toate se intampla asa cum am vrea noi si nu fiecare suntem claditi cu o astfel de forta interioara.

https://www.youtube.com/watch?v=C2pRsVTSVvo

Bucurie

Traiesc o perioada a vietii extrem de frumoasa.Urmeaza intr-adevar un pas important in viata mea dar privesc totul cu optimism pentru ca imi stiu ambitia.

..lasand asta la o parte, pot sa spun cu tarie ca iubirea chiar te innobileaza, te face un om mult mai frumos atat pe dinafara cat si pe dinauntru.Ma simt atat de bine in prezenta lui si cred ca as putea sta si discuta ore in sir cu el fara sa ne plictisim.Cand suntem impreuna totul vine de la sine si chiar daca uneori avem o stare din aceea urata, fie de la vreme, fie pur si simplu, reusim amandoi sa o indepartam prin diverse siretlicuri de moment.

Consider ca orice s-ar intampla, fiecare poveste de dragoste te schimba in bine si te imbraca intr-o versiune mai buna a ta, asa ca nu voi regreta niciodata nicio iubire.

(si aici , o melodie care te unge pe suflet)

doar traieste clipa…

love-movie-one-day-quotes-Favim.com-370622

 

…si pana la urma daca nu risti, nu castigi.Spontaneitatea deseori ne ofera cele mai frumoase clipe din intreaga noastra viata.Cum ar fi sa iti iei persoana iubita si sa plecati intr-o zi din oras ca sa va relaxati.Nu am sa incep cu tipicul cadru surprins in povestile de dragoste sau in filme unde cei doi indragostiti stau imbratisati in fata lunii pe un camp pustiu privind cerul instelat- nu!..dar o simpla evadare din rutina zilnica poate deveni o amintire de pret.Nu ati observat ca lucrurile neplanificate ies intotdeauna superb in comparatie cu celelealte?…cand planifici ceva mereu trebuie in ultima clipa sa apara un impediment si totul sa se naruie treptat, dar atunci cand te hotarasti pe moment pur si simplu dai frau liber dorintelor tale ascunse- practic intri intr-o aventura in care tu esti propriul tau regizor.

…viata de zi cu zi pare a fi din ce in ce mai sufocanta, plina de griji; oamenii se transforma pas cu pas in niste marionete manuite de egoism si ambitie(in sensul negativ).

Parerea mea e ca noi trebuie singuri sa ne indepartam de tot ce ne incarca negativ si sa ne pastram in suflet un echilibru de sentimente frumoase pe care sa il insuflam tuturor celor care ne inconjoara.